Avem astăzi doar două narațiuni, neofascismul-naționalist-suveranist și… neomarxismul-globalist-soroșist…
Lumea se împarte în două părți la fel de nocive și de extremiste.
Oare chiar nu putem întrevedea o A TREIA CALE? Suntem obligați, constrânși, să fim ori neomarxiști-globaliști ori neofasciști-naționaliști-suveraniști?
Ambele narațiuni fabrică INAMICUL IDEAL, fie Rusia, China, lumea arabă, SUA, UE, lumea occidentală împotrivă lumii orientale și invers! Pe baze rasiste, negri, albi, galbeni, roșii etc! Pe baze religioase, creștinism verso islamism și invers! Pe orientări sexuale!
Oare nu putem privi spre un globalism multipolar în care inamicii, fabricați artificial, să devină amici în competiția pentru o dezvoltare democratică și liberă?
Nu putem oare construi o narațiune în care națiunile se respectă reciproc? Uniunile de națiuni, de asemenea?
Nu, și iată de ce:
Capitalismul agresiv și corporatismul și mai agresiv, interesele economice care au feudalizat global planeta, marile puteri care vasalizează micile națiuni ce au resurse naturale, în vederea exploatării acestora în mod convenabil. Acest capitalism ai putea crede că nu poate avea ca politică comunismul la care ne conduce neomarxismul globalizat, nici naționalismul extremist sau suveranismul patriotard care ne duce direct la dictatură. Și totuși, pe acestea două le finanțează!
Populațiile însă, ar avea nevoie de o A TREIA CALE, una în care națiunile se dezvoltă și fac schimburi în armonie, în care pacea este mai importantă decât profitul.
Capitalismul are nevoie de război pentru a crea profit. Dictatura are nevoie de opresiune militară pentru a se menține la putere. Marile Puteri au nevoie de intimidare militară prin arsenaluri monstruoase. Dar dacă am schimba narațiunea și aici?
Înlocuind capitalismul cu o nouă orânduire, un nou mod de producție, unul care să nu fie nici socialist marxist, nici capitalist. Care să fie acest nou mod de producție?
Mai ales acum când dinamica tehnologiilor, virtualizarea, inteligența artificială, aduce noi provocări pe piața muncii și a schimbului.
Umanitatea a ajuns la un declin și caută soluții. Nu vede altceva decât conflictul ca rezolvare. Un nou război planetar.
Dar ce vom face DUPĂ acest război planetar, dacă mai rămân supraviețuitori? Nimeni nu pare să știe DE CE vrem să facem acest război, cu ce scop și ce vom face după ca …învingători prezumtivi!
Căutarea unei noi viziuni sociale, dincolo de fascism și de comunism, dincolo de capitalism. A unei viziuni care să aducă pacea planetară și dezarmarea totală, dar fără crearea unui stat planetar, unei unice puteri mondiale, pare foarte greu de între-văzut… și totuși!
Ce vom face cu militarii planetei și uneltele lor? I-am putea converti în apărătorii mediului, de exemplu. În apărătorii planetei în fața unei posibile invazii extraterestre sau calamități venite din cosmos!!! Sic!
Ce vom face cu populațiile rămase fără loc de muncă din pricina tehnologiilor avansate? Le-am putea converti în dezvoltarea tehnologiilor și pază ca acestea să nu dăuneze vieții!
Ce orânduire am putea visa?
Una în care să existe națiuni, popoare, etnii, unde justiția, educația, credințele, sănătatea, alimentația, apărarea mediului să fie TEMPLE și nu concepte abstracte supuse banului, instituționalizate în sisteme absurde și nocive vieții.
Să fie prețuită înțelepciunea, etica și estetica, nicidecum acumularea de Putere. Puterea să fie în slujba vieții. Pare o utopie, nu-i așa?
Utopie a fost orice imperiu, utopie a fost orice vis de pace, utopie a fost și crearea SUA, UE, URSS etc. Utopie este și statul unic planetar. Utopice par credințele!… Ce nu este utopie? Viața pe Pământ. Utopii sunt și fascismul și comunismul.
Am pomenit mai sus cuvântul Democrație. Înțelesul actual este puterea majorității, statul de drept, libertăți și relații între popoare pe bază de acorduri consfințite de majoritățile din democrații, organisme internaționale în care se semnează tratate și se fac reglementări internaționale.
Democrația a fost este și va fi imperfectă, greoaie, lentă, fiindcă dinamica problemelor oamenilor este variabilă, sistemele ei cer timp pentru orice chestiune.
Democrația reprezentativă este supusă banului și legile se fac pe interesele banului.
Democrația directă, în care majoritatea ar putea grăbi soluțiile la dinamica intereselor majorității, este oarecum utopică fiindcă educația oamenilor este intenționat precară. Această precaritate este alimentată de marele zeu, ban! Cel care pretinde supunere absolută! Democrația este stăpânită de dictatura banului!
Să abolim acest zeu! Ar zice majoritatea. Dar ce punem în locul acestuia? Moneda virtuală? Tot un drac, pardon, zeu!
Să analizăm pe foarte scurt democrația românească a ultimelor trei decenii.
Au fost alegeri relativ libere, am avut aleși deștepți care au luat decizii împotriva voinței majorității, au creat sisteme ale Statului puse în slujba altor interese decât cele ale majorității. Reprezentanții majorității au devenit opresorii majorității!
Nicio lege nu guvernează, nu responsabilizează decizia, actul politic dovedit împotriva voinței majorității. Constituția a fost încălcată până la ridiculizare, astăzi ea devenind facultativă, banală!
Separarea puterilor în Stat este o iluzie. Statul de drept inexistent.
A cerut majoritatea concesionarea resurselor țării către companii și state străine? A cerut majoritatea distrugerea industriei, agriculturii, sănătății, apărării, educației? A cerut majoritatea cumva prescrierea pedepselor infractorilor politicieni și escaladarea corupției?
A cerut majoritatea cumva încălcarea frecventă a Constituției?
A cerut majoritatea crearea de organisme, agenții, sisteme, sub-sisteme, ramificări aberante ale aparatului de Stat, care să fie în slujba grupărilor de interese organizate mafiot?
A cerut majoritatea schimbarea continuă a legilor, până la confuzie și contradicție, încât justiția să fie neputincioasă sau, mai rău, opresivă majorității?
A cerut majoritatea ca serviciile de informații ale țării să fie organizate ca un ”Deep state” ce operează în stil mafiot?
România este o țară bogată prin capacitatea ei de muncă, capacitate exportată silnic. Inteligența este exportată, delicvența este încurajată!
Descurcăreala a luat locul cinstei și creației. Elitismul confecționat a luat locul valorilor. Jurnalismul a devenit orice, numai pe bază deontologică NU.
Marketingul inculturii, anti-educației, vrajbei, este nutrit consistent de către cei care vor o majoritate supusă, slăbită de vlagă, disperata și timorată, bolnavă și înfometată. Politica un oportunism abject.
Ce instrument democratic mai are majoritatea pentru exercitarea puterii sale? Greva (cât și când aprobă Puterea), manifestația în stradă (doar în locurile unde nu deranjează Puterea), votul peste patru ani de năpăstuire, (pus să aleagă apoi dintre aceiași năpăstuitori, să aleagă același sistem opresiv!)
Privilegiile celor perindați la Putere sunt disproporționate nivelului economic al țării. Statului de SPECIAL și de IMUN este inviolabil!
Cum am putea instaura o adevărată democrație în România?
Să începem de la consolidarea instrumentelor prin care majoritatea își exprimă puterea. Greva să nu fie supusă niciunei forme de opreliști în afara celor care apără viața și bunurile, greva nu poate distruge!
Manifestația de stradă să nu aibă nevoie de nicio aprobare în ce privește locul desfășurării. Sediile Puterii nu pot fi turnuri de fildeș, oaze de liniște și huzur! Oamenii au dreptul să manifeste în fața sediilor instituțiilor Statului, dar nu să le vandalizeze!
Șefii acelor sedii să fie obligați prin lege să apară în fața manifestanților și să răspundă solicitărilor în mod direct și obiectiv.
Un mandat acordat prin vot să poată fi revocat înainte de împlinirea acestuia, prin demisie sau anulare, atunci când grevele, manifestațiile, au caracter generalizat la nivel național.
În aparatele de Stat să fie angajări numai pe bază de concurs transparent, public.
Cheltuielile instituțiilor Statului să fie transparente, publice. Acestea să poată fi contestate de către majoritate și orice privilegiu să poată fi revocat.
După îndeplinirea unui mandat, orice ales să nu beneficieze de venituri egale celui în funcție. Un om cinstit nu are nevoie de privilegii, a fi ales este un act de cinste. Servirea intereselor majorității aduce de la sine aprecierea și respectul majorității.
Marile decizii, cele delicate, cele care pot afecta majoritatea, să fie luate doar în urma unui referendum.
Actul politic să poată fi supus unor legi și normative, puterea discreționară distruge democrația.
Majoritatea să poată oricând controla, de preferință înainte, ceea ce legislativul intenționează să legifereze, trecerea tacită a legilor să fie interzisă, dezbaterea publică să fie temeinică.
Împrumuturile de stat să fie transparente și cerute prin referendum. Nu se poate împrumuta Puterea cât dorește, fără a da socoteală!
Structura Statului, birocrația, actele, să permită controlul unui forum civic național. Secretizarea actelor să fie reglementată în interesul majorității, nu a protejării Puterii față de controlul majorității. Secretul de stat nu poate fi considerat decizia Puterii de a submina interesele majorității.
Bugetele instituțiilor statului nu pot fi în disproporție cu nivelul economic al țării. Nu pot fi alocate bugete uriașe politicului în detrimentul sărăcirii populației, a diminuării bugetului pentru sănătate, educație, apărare, protecție socială. Apropo de protecție socială, să beneficieze de aceasta doar cei care într-adevăr sunt în imposibilitatea de a-și asigura traiul.
Puterea are obligația să asigure condițiile creșterii bunăstării majorității și nicidecum a unei clase de privilegiați! Fapt pentru care, programele politice și economice, legislative și executive, să urmărească interesele majorității, a viitorului țării.
Piața liberă, concurența, importul și exportul, să nu afecteze producția sau consumul intern, permițând dumping-ul iar apoi monopolul străin.
Protecționismul pieței interne poate stăvili abuzul în libera circulație a mărfurilor. În ultimele decenii, grupările mafiote din jurul politicii și a serviciilor de informații au creat rețele de import-export și legi care le protejează, în dauna majorității, astfel, producția internă fiind grav afectată.
Tot acestea, în urma privatizării din primul deceniu de democrație, au devalizat țara iar cu banii obținuți nu au creat o industrie sau o agricultură puterincă, ci doar au acaparat putere, creând ”statul profund” pe principii mafiote.
Votul și alegerile trebuie supuse unei legislații coerente, absolut democratice. Candidatului să i se ceară dovada unor competențe evidente, nicidecum doar un program de promisiuni speculând nevoile și suferințele majorității. Promisiunea electorală să facă obiectul infracțiunii de înșelăciune sub formă agravată, atunci când nu este dusă la împlinire. Astfel, să nu promită ceea ce nu este făptuibil!
Funcția în stat să își recapete respectul și demnitatea, omul politic să fie strict în slujba țării și obligat să păstreze intactă demnitatea și onoarea.
Parlamentarii să fie obligați să voteze legile după o profundă cunoaștere a proiectelor de lege și după o temeinică reală consultare în circumscripția care l-a ales parlamentar.
În cadrul partidelor și formațiunilor politice, să se asigure democrația absolută, orice membru să poată dezbate subiecte în contradicție cu liderii acestora. Astăzi, precum în ultimii 35 de ani, membrii de partid sunt excluși dacă au opinii diferite față de lideri.
Oportunismul, traseismul de la un partid la altul, să fie limitat prin lege. Nu poți fi azi de dreapta și mâine de stânga!
Finanțarea partidelor și a formațiunilor politice să nu fie de la bugetul de stat sau de la organizații, ci numai și numai pe bază de cotizație egală a membrilor acestora.
Un partid puternic reflectă voința unui număr puternic de membri, nu a finanțării puternice din partea altor interese! Astfel, se evită ca acel partid să fie dator finanțatorului altul decât membrii săi și să servească interesele altora decât cele ale membrilor săi.
În orice instituție, fie de justiție, învățământ, apărare, finanțe, control, sănătate etc, să fie angajați pe bază de concurs transparent și public cei mai competenți profesioniști iar învățământul să creeze competențe, activitatea să funcționeze pe un cod deontologic limpede și obiectiv, drepturile și salarizarea să fie în raport cu importanța și valoarea activității, însă nu în dizmăsura nivelului economic al țării.
Dreptatea socială începe cu legile care guvernează Puterea, nicidecum cu legile prin care Puterea devine opresivă majorității. Iată democrația! Și încă nu au fost cuprinse toate cele de care ar avea nevoie.