Între puternici nu există decât afaceri, niciodată război, narațiunile prin care se consacră ”inamici” sunt de fapt scenarii care servesc etapelor din contractele de afaceri.
Războiul se desfășoară undeva pentru ca afacerile să producă profit. Nu există prietenie în afaceri, ci doar momente de negociere.
Nu există tratate internaționale, ci doar narațiuni dictate de contractele de afaceri când sunt afectate populațiile. Nu există ajutor gratis nicăieri de niciun fel.
Legile internaționale servesc interesele marilor afaceri, altfel, vin modificate până ce își împlinesc rolul.
Relațiile dintre statele lumii sunt pe principii feudale, când este știrbită vasalitatea, intervin pârghiile de coerciție. Ierarhia o stabilește Banul. Cine deține banii, își asigură mijloacele puterii, folosind actorii politici pentru a o exercita asupra populațiilor.
Populațiile, când ating un nivel de bunăstare, nu sunt interesate să-și exercite puterea naturală, lasă totul în grija actorilor politici care, fără nicio șansă să fie altfel, sunt doar în slujba cui îi finanțează iar finanțatorii au grijă să își recupereze investițiile în politică din banii contribuabililor, din taxe și împrumuturi de stat.
Alegerile nicăieri, niciodată nu sunt absolut libere. Manipularea opiniei publice prin finanțarea presei, lipsa legilor care ar fi putut pedepsi înșelăciunea prin promisiuni electorale, lipsa legilor care ar fi putut pedepsi actul politic anti-democratic a alesului în funcțiune, sunt evidențe clare și nu singurele. Sistemele statelor slujesc Puterea, nicidecum cetățenilor. Puterea este o entitate suprastatală controlată de Ban.
Sănătatea, educația, apărarea, religiile, justiția, alimentația și orice alte nevoi ale populațiilor sunt doar subiecte de afaceri, ele produc profit Puterii. Narațiunile care servesc Puterii sunt promovate prin orice act cultural, elitele societăților sunt stabilite și finanțate pentru a servi Puterii.
Libertatea omului stă numai în ceea ce acesta iubește, nicidecum în spațiu, timp sau extra-spațiu-timp. Libertățile democratice fac obiectul afacerilor. Cetățeanul nu-și aparține sieși, el este proprietate a statului consfințită prin legi și acte.
Statul nu aparține cetățenilor săi, ci invers și este o entitate deasupra omului supusă total banului.
Desființarea banului nu desființează contractele de afaceri iar desființarea contractelor de afaceri nu ar aduce pacea sau o nouă ordine socială, ci anarhia, fiindcă omul nu a atins o dezvoltare suficientă pentru a stabili altfel de relații cu sine și cu alții decât conflictuale.
Civilizațiile umane s-au dezvoltat prin jaf și crimă, prin opresiune și au fost înlocuite tot prin conflict sau calamitate. Niciuna nu a adus omului emancipare dincolo de instinctul de prădător și criminal.
Modele istorice și educația, instrucția, nu depășesc cadrul jafului și crimei iar puținele modele umaniste, spirituale, sunt prezentate ca utopii. Modelul christic arată clar, Dumnezeu întrupat în om vine ucis! Cine vrea să se apropie de Dumnezeu o poate face doar prin martiraj! Fiindcă omul nu este capabil să îl iubească pe Dumnezeu într-atât încât să instaureze iubirea ca temei orânduirii sociale, să facă din această Planetă un rai… una în care Puterea să fie în slujba omului iar contractele de afaceri să nu dăuneze nimănui!
Așadar, toate se petrec potrivit instinctelor umane, viciile și virtuțile sunt aceleași de milenii și toate sunt în slujba Puterii fără de care omul s-ar simți fără stăpân! Omul are stăpânul creat de el însuși iar dacă acesta din urmă este despot, așa este și inima celui care l-a creat!
Dumnezeu, de sus din Înalturi, așteaptă ca omul să renunțe la instinctele sale de jaf și crimă, cele care îl fac să fie creator de putere împotriva sieși. Omul-iubire încă nu s-a născut din om! Și nicio religie nu va reuși să scoată din om instinctele rele.
În concluzie, nu e nicio scăpare, ne ucidem clipă de clipă în nenumărate forme, ne sinucidem ca specie, distrugem viața pe Pământ, stricăm totul în calea noastră și reproșăm în rarele momente de trezie că Dumnezeu nu ne dă, că este nepăsător! Oare nu ne-a dat deja totul iar noi acest tot îl jefuim și îl ucidem?
Ai înțeles oare unde este cheia acestui text? Inutil schimbăm președintele, regele, șeful… dacă acesta rămâne oglinda perfectă a instinctelor noastre de jaf și de crimă, instincte care au generat orânduiri sociale, state, contracte de afaceri, războaie șamd… Moarte bună, omule!…