Afacerile sunt afaceri, orice război pornește de la un pretext aparent just, dar are ca scop doar motive economice, un câștig. Sângele vărsat, de ambele tabere, nu este niciodată cântărit iar distrugerea face loc profitului din reconstrucție.
Narațiunea este cea care ne buimăcește.
Pe de o parte, ucrainenii cică ar fi nedreptățit usturător minoritățile printr-un naționalism injustificat. Cu cea rusă pare că li s-a înfundat, fiindcă asta a dat prilej Rusiei să intervină. Iar Rusia nu ar fi intervenit dacă la mijloc nu ar fi fost și ceva prilej de ocupare de teritorii bogate în resurse, plus alte interese, chipurile strategice, cum ar fi ”prea” apropierea NATO de ”gardul” său!
Pe de altă parte, Ucraina doar se apără legitim de un agresor. Oare s-ar fi apărat dacă nu ar fi fost încurajată puternic de Occident? Iar dacă Occidentul a încurajat-o, aparent ajutând-o ca apoi să afle că nu e chiar un ajutor, ci pretenția de a acapara resursele Ucrainei ca preț al așa-zisului ajutor! Un fel de dar grecesc?!
Președintele SUA, Donald Trump, deplânge sângele ucrainean și rus vărsat, absența democrației din Ucraina, de parcă în Rusia ar fi democrație, injustețea războiului, pentru care fostul președinte Biden este vinovat, în vreme ce tot el, Trump, varsă sânge oriunde poftește în lume și amenință orice stat în numele democrație și al intereselor strategice SUA!
Vorbește de democrație de parcă este foarte democratică pretenția de a îngloba la SUA alte state sau porțiuni de state, cum ar fi Groenlanda. De parcă ar fi cel mai democratic să te adresezi lumii întregi cu tonul de ”împărat planetar” și foarte democratice măsurile recent luate în politica economică și socială ale SUA. La fel de democratice sunt și amestecurile SUA în treburile lumii arabe vreme de decenii, inclus și niscai războaie.
Suveranismul trumpian într-o eră a globalizării pare un contrast, dar nenorocirea vine de dincolo de… adică, din faptul că se dorește un suveranist-globalist! Adică SUA să fie ”împăratul planetar” iar celelalte state să le fie vasale, cele care nu au voie, fără aprobarea SUA, să se înarmeze, să se dezvolte cât vor, să facă alianțe, șamd.
O lume multipolară nu este pe placul SUA.
Occidentul, pretinsa lume democratică, este năucit de noile jocuri trumpiste și mai ales de lipsa acestora de coerență. Joaca de-a taxele vamale, declarațiile ofensatoare, Golful Mexic, Groenlanda, Canada, Fâșia Gaza, Yemen, Iran, Rusia, șamd.
Afacerile sunt afaceri și atât. Iar Trump este om ”foarte” de afaceri!
Putin, Erdogan, Jinping, Modi, Pezeshkian, privesc SUA cu stupoare dar și cu satisfacție! Știu ei de ce!
Starmer, Macron, Scholz-Merz, Meloni și nu mai puțin Von der leyen, habar nu au de care parte a… să se așeze, depinzând economic de toate puterile lumii. Celelalte state din Europa chiar nu au relevanță!
Noul feudalism mondial presupune o redesenare a hărții lumii.
SUA par neputincioase, fiindcă și ele depind de globalizarea producției și a pieței, lumea presimte în aer miros de praf de pușcă sau, mai grav, de nor de radiații!
Dar, revenim cu power-play-ul zilei: Afacerile sunt afaceri și despre nimic altceva nu este vorba!
Trump a promis că oprește războiul rus iar Putin îl ignoră și negociază dur, Zelenski este atacat atât de Putin cât și de Trump, de unul militar, de celălalt economic, țara sa a pierdut definitiv teritorii însă vestul ucrain prosperă prin corupție iar o soluție de pace directă ucraino-rusă pare mai mult decât necesară însă imposibilitată deocamdată chiar de Zelenski, care mai speră la sprijin occidental pentru înfrângerea și dispariția Rusiei. Sprijin pentru care nu are ce să ofere la schimb!
Dispariția Rusiei ar oferi teren de jaf și de luptă între SUA, China, India, UE, UK, Japonia iar Rusia pare că este conștientă foarte… știe că este râvnită! Putin știe că nu are niciun prieten adevărat așa cum nimeni realmente nu are, toți sunt aparent parteneri de afaceri până la un punct!
Revenim la narațiune.
Narațiunea prin care oamenii sunt îmbrobodiți, manipulați, învrăjbiți, este o propagandă de afaceri, pardon! de război, fie economic sau de altă natură. Cuvântul pace apare în orice narațiune mereu ca scop însă producția de armament aduce profit prea colosal și apoi trebuie folosite undeva acele arme, paradoxal, pentru apărarea păcii!
Dacă nu am fi avut arme deloc, pacea ar fi fost deja oriunde pe Terra, dar afacerile sunt mai importante decât orice!
Așadar, cel mai mare inamic al omului sunt …afacerile…