În ultimul deceniu, migrația a devenit un fenomen din ce în ce mai pronunțat în societatea românească.
De la căutarea unor oportunități economice mai bune până la evadarea din contexte sociale dificile, românii au ales să își schimbe locul de trai pentru diverse motive.
Această tendință a avut un impact semnificativ asupra țării și asupra comunităților individuale.
Statisticile oficiale arată că, doar în ultimii zece ani, peste două milioane de români au ales să părăsească țara în căutarea unor condiții de trai mai bune sau a unor locuri de muncă mai bine plătite.
În 2023, numărul românilor cu reședință sau domiciliul stabil în străinătate depășea șase milioane.
O mare parte din acești migranți s-au stabilit în țări din Uniunea Europeană, precum Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie.
Această tendință a fost influențată în mare măsură de deschiderea pieței europene și de libertatea de circulație în cadrul Uniunii Europene.
Cu toate acestea, migrația nu este doar o poveste de succes.
Mulți români au întâlnit dificultăți în integrarea în noile lor comunități sau au fost exploatați în diverse moduri în țările de destinație.
Astfel, întrebarea despre ce opțiuni au românii în fața migrației trebuie să fie una complexă și echilibrată.
Una dintre opțiunile pe care le au românii este aceea de a reveni în țară.
Programul de repatriere și reintegrare ar trebui să ofere sprijin adecvat pentru cei care doresc să se întoarcă acasă, inclusiv facilități de reintegrare profesională și sprijin financiar pentru a-și reconstrui viața în România.
Cu toate acestea, pentru mulți, această opțiune pare prea puțin tentantă, având în vedere diferențele semnificative în nivelul de trai și perspectivele economice între România și alte țări.
O altă opțiune este aceea de a căuta noi destinații de migrație în alte țări.
În timp ce acest lucru poate părea o soluție la îndemână pentru unii, este esențial să se țină cont de dificultățile potențiale și de necesitatea unei pregătiri adecvate înainte de a lua o astfel de decizie.
Este important ca guvernul să ofere o platformă cu informații precise și sprijin pentru cei care aleg să se mute în alte țări, pentru a evita situațiile de exploatare sau marginalizare.
În concluzie, migrația românească în ultimii zece ani a fost un fenomen complex, cu impact atât pozitiv, cât și negativ.
Este esențial ca autoritățile să abordeze această problemă cu sensibilitate și să ofere sprijin adecvat pentru toți cei afectați de migrație, indiferent de opțiunile pe care le aleg.
O abordare echilibrată, care să promoveze atât opțiunile de rămânere în țară, cât și cele de migrație responsabilă, este crucială pentru construirea unei societăți echitabile și prospere pentru români.
Un aspect care trebuie luat în considerare este impactul asupra copiilor născuți în țările de destinație.
Acești copii se confruntă preponderent cu dificultăți în ceea ce privește cunoașterea limbii și culturii române.
Lipsa expunerii la limba și cultura română poate duce la o pierdere a identității lor românești și poate afecta conexiunea lor cu țara de origine a părinților lor.
Mai mult decât atât, este evident că aceste generații de copii născuți în afara României au o probabilitate mai mică de a-și exprima interesul pentru țara de origine a părinților lor.
Deși pentru unele familii românești migrația este văzută doar ca o etapă temporară, pentru mulți dintre acești copii, România poate părea o țară străină, lipsită de relevanță pentru viața lor de zi cu zi.
Această situație ridică întrebări importante cu privire la modul în care comunitatea românească poate păstra legăturile cu țara de origine și cum pot fi sprijiniți copiii născuți în afara granițelor pentru a-și păstra identitatea culturală și lingvistică românească.
Este nevoie ca autoritățile române să dezvolte și mai multe programe și inițiative care să promoveze cunoașterea și aprecierea limbii și culturii române în rândul copiilor născuți în diaspora, pentru a încuraja o legătură puternică și durabilă între aceștia și țara lor de origine.
Deocamdată, numărul copiilor care au fost sau sunt înscriși la programele organizate de asociații, cu sprijinul financiar al Guvernului, acoperă un procent încă nesemnificativ.
Viitorul României privit din perspectiva următoarelor posibile valuri de migrație se anunță sumbru. Cu toate acestea, ca o slabă consolare, există și o reîntoarcere în patrie dar, încă nu putem vorbi de un proces social, cu atât mai puțin de un fenomen!
