Ultimul mare brand al Presei româneşti contemporane este, o rubrică preluată de mai multe ziare online şi agenţii de presă – „Gândurile lui Cristoiu”.
Este preluată şi de agenţi de marketing pentru că, în realitate, rubrica este o intervenţie publicitară, mai precis, cineva plăteşte bani frumoşi pentru ea. Când sunt publicate gândurile cuiva, trebuie să fie o persoană foarte importantă, ale cărei gânduri nici nu se mai discută ca valoare.
Ion Cristoiu este indiscutabil o figură emblematică a Presei româneşti moderne, fiind cunoscut mai ales pentru “Evenimentul zilei”, un ziar apărut în 1992 sub conducerea ilustră a lui Ion Cristoiu, o adevărată epopee a caprelor cu două capete, a tuturor ciudăţeniilor posibile din lumea satului surprins în haosul psihic postdecembrist, un ziar plin de violuri si crime în serie, babe violate şi ucise, o combinație inefabilă de spermă şi sânge, de fapt un ziar conceput ca o telenovelă, plin de suspans şi pusee lacrimogene.
Problema este că de la un anumit număr încolo, publicaţia repeta crimele şi violurile, astfel încât Cristoiu dădea impresia că scrie acelaşi ziar, deşi Cristoiu scria în fiecare zi un editorial original, ca un adevărat Balzac hipiot al Presei româneşti.
Balzac a scris peste 1000 de volume de proză, nici nu ştiu dacă s-au tradus 5% din opera lui Balzac în limba română, dar nici Balzac nu ar fi putut scrie atâtea editoriale câte a scris Ion Cristoiu.
În ciuda lor, în mod natural audienţa publicaţiei s-a dus în scurt timp exact în cap. Sunt convins că Ion Cristoiu gândeşte profund şi vast. Întrebat cum a reuşit un asemenea interes al ziarului vândut în peste 600.000 exemplare, Cristoiu a recunoscut că la baza ziarului stă conceptul de telenovelă şi pentru populaţie, mai ales pentru cea rurală este mult mai importantă ştirea despre găina din bătătură decât orice eveniment din politica dâmboviţeană, iar istoria în general nu este decât un fel de telenovelă mai mare.
Afirmaţia este dezarmant de profundă, face inutil orice comentariu. Ea este şi teoria lucrărilor academice care fac opera istoriografică a lui Ion Cristoiu, numită, cum era de aşteptat, “Istoria ca telenovelă”, plină de eseuri şi fotografii inedite, cu faimoasele teorii ale gărilor în care, pe vremuri când nu aveam avioane, când pleca un mare politician cu trenul, aveau loc mitinguri politice memorabile.
Acum să analizăm telenovela din Găgeşti numită “Gândurile lui Cristoiu”. Nu avem ce analiza. Nu se poate analiza nimicul. Dacă dăm la o parte perdeaua de bâlbâieli, dezacorduri de gen, limbajul destructurat în care analistul mai uită din când în când o metaforă preluată din Revista 22, lăsăm cititorului şansa să dea din umeri.
Nu ai cum să înţelegi, când Cristoiu, în sfârşit, spune ceva ori este un truism, ori este o interjecţie. În general analizele se bazează pe judecăţi de valoare, importante care deschid perspectivele unei cercetări, peisajul unei noi semnificaţii. Să luăm o judecată de valoare din “Gândurile lui Cristoiu”: “Punerea sub acuzare a lui Koveşi sună ca dracu’.”
Este un enunţ prea profund să-l mai comentăm. Ca să înţelegi un enunţ minim cu subiect şi predicat, este necesar să urmăreşti mai multe emisiuni una după alta, exact ca într-o telenovelă care începe o acţiune într-un episod şi, din raţiuni stilistice de suspans, termină acţiunea într-un episod ulterior.
Care e semantica acestui brand de presă? Klaus Iohannis este un reprezentant al sistemului, al unor forţe antidemocratice care, în ciuda Constituţiei, vrea să omoare pesedişti. DNA-ul este instrument de răfuieli politico-mafiote care adună “ghiorţanii pesedişti” la beci.
Din cauza aceleiaşi constituţii bolnavă de nervi, “preşedintele poate să boicoteze administrarea ţării”. Refuzând miniştri şi bugete, produce “uriaşe pagube economice” iar “Constituţia României este schizofrenică” pentru că numirea miniştrilor se loveşte de un zid. PSD este la guvernare dar nu poate guverna din cauza preşedintelui care sabotează orice acţiune.
Întotdeauna este de vină pilotul dacă se întâmplă ceva în avion şi nu compania. Dacă stewardesele au ciorapul căzut e de vină pilotul. Pilotul este PSD. Avionul este România. Cu 30 % din electorat, PSD ul poate lua ţara şi s-o ducă la Polul Nord.
Mai bine o duce în jungla amazoniană sau în Brazilia, unde face plajă Liviu Dragnea. Sunt mai multe scenarii care se pot întâmpla în viitorul apropiat în ţară. Liviu Dragnea poate fi arestat şi sistemul o să revină.
Într-adevăr preşedintele României a provocat pagube economice refuzând miniştrii PSD. Ce să mai vorbim despre miniştrii pesedişti îmbogăţiţi din fonduri europene, despre Liviu Dragnea condamnat la închisoare cu executare, despre Darius Vâlcov, care-şi ascundea averea în lingouri şi tablouri prin cimitire, de asemenea, condamnat la rândul lui, la 8 ani de închisoare în primă instanţă, despre Călin-Popescu Tăriceanu, clientul anchetelor internaţionale de top care nu răspunde Justiţiei, ascunzându-se după perdeaua parlamentarilor pesedişti, un politician deosebit de puternic, dar care nu are curaj să iasă din ţară de teamă să nu fie arestat. N-avem ce să mai spunem despre dosarele anti-corupţie care au făcut implozie, pentru că s-au prescris.
Numai în dosarul Microsoft din care Ecaterina Andronescu, Mihai-Nicolae Tănăsescu, Petru Şerban Mihăilescu, Dan Nica, Adriana Ţicău, Alexandru Athanasiu vorbim de pagube de zeci de milioane de dolari; aceste milioane de dolari niciodată nu vor mai fi recuperate, şi este doar vârful icebergului a maşinii de spălat bani pesedişti care a devenit România.
Paguba acestui guvern este uriaşă, este o gaură neagră a istoriei, din care România îşi va reveni foarte greu, în alte zeci de ani, după cel puţin şapte generaţii de sacrificiu. Şi încă Dariu Vâlcov nu a ajuns şeful Băncii Naţionale, mai e puţin şi pune un pesedist în locul lui Isărescu. Să vedeţi atunci uriaşe pagube economice.
O să-l lăsăm pe Cristoiu să le contabiliezeze ca un ziarist imparţial, dacă România va mai fi atunci pe hartă.
Nu ştiu câţi bani bagă Cristoiu în buzunar pentru aceste gânduri atât de profunde, dar cu siguranţă se vinde ieftin. E un talciocar de telenovele.
