Muntele Fuji – numit de japonezi Fuji-san este cea mai importantă minune a naturii din Japonia. Îl găsim imprimat pe cărţi poştale, calendare, broşuri turistice sau pictat pe obiecte de artizanat. Este şi cel mai fotografiat loc din toată Japonia.
Pe insula Honshu, împărţit între prefecturile Yamanashi şi Shizouka, Fuji-san este elementul de referinţă al Parcului Naţional Fuji-Hakone-Izu. Cu o înălţime de 3376 metri şi înconjurat de cele Cinci Lacuri Fuji (Fuji-go-to), cel mai frumos vulcan din lume este urcat anual de sute de mii de turişti.
Craterul, cu un diametru de 600 de metri are trei focare: Komitake, Ko-Fuji şi Shin-Fuji. Ultima erupţie a avut loc în decembrie 1707 şi a durat pînă în ianuarie 1708, cenuşa şi fumul ajungînd pînă în Edo (capitala Japoniei între anii 1603-1868, sediul shogunatului Tokugawa). 1868 este şi anul în care femeile au putut să urce pe munte, pînă atunci ele neavînd voie.
Dintre toţi munţii adoraţi de cultul şintoist, Fuji-san este cel mai important şi a fost considerat sacru încă din preistorie. Înainte de apariţia budismului în Japonia, ascensiunea în tunici albe pe muntele Fuji era un fel de obligaţie pentru cei ce alegeau calea pocăinţei în religia shinto (primul om care a urcat muntele în anul 633 a fost un călugăr ce aparţinea religiei shinto).
Pentru pelerini, ascensiunea este un ritual ce o glorifică pe zeiţa Amaterasu, Zeiţa Soarelui, mama Japoniei, el este de asemenea privit ca o reîncarnare a unui zeu. În trecut era cunoscut şi sub numele Fuji-yama (Muntele fără seamăn, fără rival), denumire care în prezent nu mai este folosită decât în afara ţării.
În Japonia, spiritele care au puterea de a aduce fericire în vieţile oamenilor poartă numele de kami, iar credinţa în aceste spirite se concretizează sub forma religiei shinto. Aceste spirite pot fi orice: aminale, fenomene naturale, forme de relief, eroi etc. Oamenii care locuiesc în zona din apropierea muntelui cred în Fuji.
Ca influenţă asupra culturii, Fuji-san se concretizează în tradiţionalele tablouri din lemn ukiyo-e. Majoritatea artiştilor au abordat diferite teme legate de acest munte în piesele de teatru Kabuki, în istoria şi legendele Japoniei, dar şi în literatură. Astfel, se poate afirma ca nu există nici un artist de ukiyo-e care să nu-şi fi încercat măiestria în surprinderea unui peisaj care să cuprindă muntele Fuji.
Cu toate că se bănuia că această temă nu va mai fi “la modă” după cîteva secole, şi în ziua de azi există artişti renumiţi care surprind muntele Fuji în lucrările lor. Cel mai faimos artist care a lucrat o serie de vederi ale muntelui Fuji numite “36 de vederi ale Muntelui Fuji”, a fost Katsushika Hokusai (1760-1849).
Printre alţi faimoşi artisti care au acordat un interes ridicat muntelui Fuji se numără şi Ando Hiroshige (1797-1858), Ito Shinsui (1888-1972), Kishio Koizumi (1839-1945), Hokkei Totoyo (1780-1850) sau modernul Paul Binnie (artist scoţian născut în 1967).
Cei care pornesc în ascensiune pe Fuji o fac în special în lunile iulie-august, atunci cînd muntele este mai uşor de urcat şi vizibilitatea mai bună. Spectacolul începe la ora 4 dimineaţa cînd toată lumea vrea să ocupe un loc pe culme pentru goraiko – răsăritul soarelui.
Cu un peisaj absolut spectaculos, Fuji-san rămîne o atracţie imposibil de stăvilit pentru toţi cei care vizitează acest loc. Şi să nu uităm zicala japoneză „Oricine ar trebui să urce o dată pe Fuji-san, dar numai un nebun ar urca de două ori”.
