Nu pot să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu Florin Câțu. Era un politician normal, teoretic. Mie nu-mi prea place cuvântul ”practic”, prefer să trăiesc mai mult între teorii decât între oameni, dar s-a întâmplat ceva cu el.
Când spun ”teoretic” de fapt mă refer la un fapt esențial de viață. Deci din punct de vedere teoretic părea un om în regulă, adică în mod esențial înfipt în realitate.
Dintr-un om normal însă, brusc, dar așa ca o figură acrobatică din vechile circuri, s-a transformat într-un ”zombi politic”.
Era normal, dar avea o rotiță, ceva care a declanșat un fel de explozie în personalitate. Bum! Pur și simplu nu a mai rămas nimic din el, este o cenușă din punct de vedere politic.
Nu înțeleg niciun context în care ar putea Florin Câțu apărea. Nu am cum să pricep niciun fel de vecinătate. Imaginați-vă Câțu lângă Orban. Absurd.
Sau să încercăm o altă vecinătate – Câțu lângă Barna. Este imposibil. Câțu lângă Ciolacu. Nu are sens. Câțu lângă AUR. Este chiar noaptea minții.
Dacă ar fi un simplu cuvânt ”Câțu” sau mă rog o simplă interjecție așa cum până la urmă exprimă și numele, nu aș putea să-i găsesc locul în nicio frază pur și simplu, dar nu numai atât, cred că i-aș găsi cu greu un loc în sistemul limbii române, mai precis în sistemul gramatical.
Deci într-o structură, ca să mă înțeleagă și foștii mei profesori de la Universitatea Dunărea de Jos, într-o paradigmă, o entitate diacronică, într-un sertar în care am pus fel de fel de nimicuri, mi-ar fi foarte greu să găsesc un loc pentru un substantiv propriu care vine înspre mine ca o intejecție – Câțu.
În sfâșit, dacă facem o recapitulare a unei personalități eșuate, Câțu era totuși cineva, la începutul istoriei, dar faptul că acum este un ratat mă pune pe gânduri pentru că mie îmi plac ratații.
Ratații sunt cei care în ciuda talentului și a inteligenței nu au reușit. Cioran era înnebunit să vorbească rataților sau cu persoane în ultimul stadiu al ratării, persoane care de exemplu voiau să se sinucidă.
Întotdeauna Cioran nu-i descuraja, adică le explica faptul că din punct de vedere filozofic este bine când te sinucizi, pentru că ești în sfârșit stăpân pe viața ta.
Povestea unui ratat poate fi un roman exemplar. Chiar ”Idiotul” al lui Dostoievski este în fond un roman al unui prinț ratat și al unui ratat în general care poate trezi atenția întregii lumi.
Dacă lumea ar fi un spectacol și s-ar juca acum ”Idiotul”, uau!… ar fi casa plină.
Revenim, deci Florin Câțu era cineva, era un om respectat, mai ales de USR care avea încredere în tinerețea lui și mai ales în competențele sale. Bum! Unde este Câțu? Nu se știe precis.
A fost o explozie prin zonă nu a mai rămas nimic din primul ministru. A fost o explozie politică.
Adică din punct de vedere politic nu a mai rămas nimic din Florin Câțu, pentru că omul Florin Câțu nu are nicio problemă, se poate duce încontinuare la concerte rock, se poate îmbrăca în tricouri negre cu fulgere pe piept.
Dar dacă totuși a fost exact cum spunea o mare căpetenie a transporturilor românești ”un zombi politic”, adică o arătare – ceva la unghiul diedru dintre lumile cunoscute, un fel de Terminator cu o armură plină de rețele de electroni care-l face invizibil?!
Chiar nu înțeleg ce s-a întâmplat! Dar tot ceea ce vedem venind dinspre televizor este o problemă de imagine. Bum! A explodat o personalitate.
Tocmai era un politican cu o anumită școală economică, adică părea că știe să citească printre rânduri – debit, credit, sold.
Era un politican școlit în America apoi a lucrat la o mare bancă din Noua Zeelandă sau unde a lucrat, bum! Explozie.
Nu era chiar el de fapt, era un student care a avut probleme cu o bancă, nu a mai dat niște bani înapoi, a venit în România în 2008, când îl căutau prin America, el nu mai era acolo, așadar nu are nicio vină.
Bum! Era un politican aici care spunea că a fost ales de toată România, bine mai și exagerează din când în când, fiind un om deosebit, în fine a fost un politician care practic promitea fericirea întregului popor.
Promitea sau nu promitea? Promitea sigur. Spunea cam așa – eu sunt Calea, eu sunt Adevărul. Urmați-mă, am bani mulți, vă pot face fericiți.
Cu banii pe care-i am, vă scot din Evul Mediu, vă fac în sfârșit canalizări, drumuri asfaltate la sate, chiar dacă mergeți cu căruțele prin Berceni.
Eu sunt viitorul PNL, eu sunt în 2024 succesul în alegeri oricare ar fi ele. Când vor fi alegeri parlamentare, locale, prezidențiale, eu voi fi acolo – Câțu. Puteți conta pe mine ca pe o carte câștigătoare.
Teoretic îmi place, dar practic viața nu este un joc de cărți. Deși nu îmi place cuvântul ăsta ”practic”, aș fi vrut să spun că din punct vedere teoretic Câțu a fost un ”zombi politic”, dar practica nu mă lasă.
