În Anglia banner-ele electorale sunt interzise. Să pui un banner între doi stâlpi traversând strada este de neconceput. Proprietarul banner-ului este arestat imediat.
Siguranţa rutieră este o prioritate de gradul zero. Firmele care vor reclamă stradală au ocazia să îngrijească spaţiul verde dintr-o intersecţie contra unei plăcuţe de publicitate care abia se ridică deasupra florilor.
Aceasta e singura variantă de publicitate stradală cu excepţia afişajelor digitale din staţiile de autobuz. În timpul referendumului însă mesajul Leave! a fost foarte vizibil. Vote leave se putea vedea oriunde întorceai capul în maşină fiind, scris cu roşu grafitti pe arcadele pasarelelor, pe poduri, pe pietrele de pe dealurile înverzite, pe stâlpii semafoarelor, pe trailer-le dezafectate de pe păşunile de-alungul autostrăzilor folosite ca afişaj, pe balustradele de trecere calea ferată.
După referendum a apărut pe neaşteptate un alt mesaj care m-a făcut curios – Tommy free! sau Lăsaţi-l pe Tommy acasă de Crăciun!
Când am aflat că Tommy este ziarist, am început să strâng mai multe date despre el. Numele lui adevărat este Stephen Christopher Yaxley-Lennon.
Un tribunal din Leeds l-a condamnat la 13 luni de închisoare pentru că a transmis live o şedinţă de proces. Cu această ocazie opinia publică a aflat că suspectul de terorism primit în Uk prin acordul cu UE, beneficia de universal credit, adică bani nerambursabili pentru existenţă şi casă dată de consiliul municipalităţii, în condiţiile în care mulţi englezi aşteaptă cu anii o casă pentru familiile lor.
Un ziarist de la BBC mi-a zis că Tommy Robinson este o persoană controversată cu antecedente penale, un activist de extremă dreapta şi un islamofob, dar nu a putut să-mi furnizeze niciun document, nici măcar o amendă de parcare pe numele lui Stephen Christopher.
Extremismul de dreapta în cazul lui Tommy se reduce la protestul de pe acoperişurile înalte ale clădirilor publice, iar islamofobismul lui ar fi legat de două cărţi pe care le-a scris – una se numeşte “Mahommed’s Koran. Why Muslims Kill for Islam” şi “Enemy of the State”. Am încercat să cumpăr cărţile acestea dar stocul lor e epuizat.
Protestând pe acoperişul clădirilor Tommy evită însă confruntările de stradă. Sunt convins că acest om este adevăratul erou al Brexitului. Am plecat la Oxford la sediul English Defence League să stabilesc un interviu cu Tommy care între timp a fost eliberat să ajungă de Crăciun acasă.
Îmi trebuie însă o recomandare să intru în această organizaţie. Am citit multe articole despre Brexit şi multe prognoze care oferă o viziune apocaliptică asupra Marii Britanii, dar nu văd această apocalipsă în viaţa de zi cu zi.
La un moment dat televiziunile mai seriose din România au prezentat o stare de haos pentru că acordul negociat de Brexit între UE şi Theresa May nu a primit girul Camerei Comunelor. Mie mi se pare haos mai degrabă în România.
Asaltul zilnic asupra Justiţiei, infractori care ameninţă procurorii cu arestarea, creşterea bruscă a preţurilor, cursul valutar care o ia razna, oraşele neîncălzite, blocuri fără apă în timpul iernii, criminalii eliberaţi din închisoare tâlhărind şi bătând bestial pensionari în scara blocurilor, oameni doborâţi pe stradă şi ucişi de gripă, şcolile abramburite în care copii de clasa I sunt lăsaţi repetenţi, părinţii cărând calorifere electrice pentru temperatura optimă din şcoală sunt semne clare de haos, oricum de o degringolată a democraţiei.
Dac-aş face o comparaţie critică a doamnei May şi a doamnei prim-ministru Viorica, doamna May este foarte respectată în Anglia atât printre conservatori cât şi prin laburişti şi cel puţin ştie unde se află şi de unde vorbeşte. Am avut ocazia să muncesc câteva săptămâni în Mini Plant Oxford.
Este o fabrică de roboţi industriali care scoate cam 500 de maşini Mini pe zi. De curiozitate am luat pulsul electoral al unui schimb. Niciun individ, de la gardieni, drivers, forklift drivers, operatori şi superviseri, niciunul, dar niciunul nu a votat pentru rămânerea în U.E. Toţi au votat pentru Leave! Unde sunt Remains?
Nu ştiu unde sunt, dar nu sunt printre clasa muncitoare din Anglia cu siguranţă. Probabil sunt în Ţara Galilor, Scoţia sau Irlanda de Nord, sau poate prin Universităţi. Imediat după referendum, B.B.C. a făcut nişte reportaje în pieţe lăsând să se creadă că oamenii nu ştiu pentru ce au votat.
Eu m-am convins că dimpotrivă ştiu foarte bine ce au votat. Au votat pentru Leave. Ce spun oamenii? Unii dintre ei spun că sunt în englezi, alţii spun că în Europa nu există democraţie şi-mi arată Franţa cu degetul, alţii spun că în Europa Grecia a dat faliment, Italia a dat faliment, Franţa a dat faliment.
La început U.E. a fost o piaţă comună şi atât, adică un bun comun comercial, o uniune vamală, dar ei au vrut să facă un fel de Statele Unite ale Americii, ori aşa ceva nu se poate, pentru că sunt prea multe culturi diferite, prea multe limbi. Dezbaterile politice continuă zilnic.
Există varianta unui al doilea referendum. În Anglia nu va mai fi niciun referendum, dacă va exista un al doilea referendum va exista după războiul civil. Dezbaterile parlamentare sunt foarte urmărite ca meciurile de fotbal de cupă mondială, numai că acum joacă Anglia contra Anglia.
În acest moment, îmi este teamă, că dacă ar exista un al doilea referendum, majoritatea celor care vor Brexit se va distinge mai bine. Chiar şi polonezii, est-europenii care stau aici de mai bine de 15 ani au votat pentru Leave!
Sunt convins că ştiu foarte bine de unde au plecat. În orice caz, cu siguranţă nu va fi niciun fel de deal. Sunt atât de hotărâţi să plece, încât îşi asumă şi riscul ca lira să fie cum a fost după război la jumătate de dolar şi tot vor să plece fără niciun fel de acord.
