”Am ajuns cu aproximativ un an în urmă la acest Cenaclu de la Roma, unde am descoperit cu multă uimire oameni dornici de cultură, ce nu au uitat limba română și fac fiecare după propriile-i puteri și îndeletniciri orice ar fi posibil pentru a nu uita ceea ce înseamnă să fii român în afara granițelor: literatură, artă, tradiții, cunoașterea potențialului comunității românești și a întreprinzătorilor români în Italia.
Neuitând în același timp să mențină contactul cu țara cu toate schimbările ce îi privesc și pe românii ce locuiesc în afara României, și de a colabora cu instituțiile românești.
Începutul a fost greu dar promite noi inițiative, noi evenimente așa cum se obișnuiește cu întâlniri lunare și participări la evenimente ce privesc și alte asociații ale comunității românești, care mențin înalt spiritul românilor dezrădăcinați fără voie, din cauza nevoilor economice, necesitatea de a ne regăsi, a se cunoaște și a nu uita de unde am plecat.
O acțiune ce oferă demnitate umană pe care unii dintre noi am pierdut-o duși de grija zilei de mâine, preocupați de binele material al celor lăsați acasă. Ajungem însă la un moment când, acest fapt ce a devenit încetul cu încetul drama exodului neamului românesc, să ne doară și să nu mai fie suficientă realizarea materială dacă viața trăitorilor români în peninsulă nu este îmbunătățită din punct de vedere spiritual.
Nu este suficientă slujba duminicală la biserică, ori întâlnirile cu prietenii sau familia la sărbători sau în vacanță pentru a menține intacte rădăcinile. Avem nevoie de cultură și doar între oamenii ce doresc același lucru pentru ei și comunitate le vom putea obține.
Cultură de calitate ce ne va ajuta să evoluăm și de ce nu chiar și să ne redescoperim valoarea ascunsă în fiecare din noi. Mulți au aptitudini, vise care doresc să se împlinească dar nu au punct de referință.
Cenaclul de la Roma poate fi un punct de plecare / sosire spre a ne regăsi și cunoaște. Voi fi mereu în conflict cu argumente mai mult sau mai puţin potrivite cu punctele mele de vedere.
Dacă simt că am ceva de spus, voi fi mereu gata să traversez barierele de cenzură. Nu într-un mod anarhist. Anarhia nu rezolvă problemele din această lume, cu toate acestea le poate agrava contribuind la haos. Voi face o cale în asa fel încât să trezesc conştiinţe chiar şi prin poezie.
Amintindu-mi de exemple pozitive din trăirile mele trecute, din experiență pot să spun că se cunoaște tot mai puţin despre trecut. Dar trăim proiectați în viitor, incoștienți de pierderea clară a unor valori.
Bunici nu negați trecutul la nepoți! Părinţi nu refuzaţi trecutul vostru copiilor voștri! Să renegi trecutul ar fi ca şi cum ai nega viaţa.
Să renegi trecutul îți negi originalitatea libertății de exprimare. Oxigenul rădăcinilor ce alimentează spiritul uman este fondul cultural dobândit prin libertatea de expresie.”
Autor Lidia Popa
