La Huasteca este o regiune geografică și culturală situată parțial de-a lungul Golfului Mexic și care include părți din statele Tamaulipas, Veracruz, Puebla, Hidalgo, San Luis Potosí, Querétaro și Guanajuato. Este zona în care poporul Huastec a avut influență atunci când civilizația lor era la apogeu în perioada mezoamericană. Astăzi, huastecii ocupă doar o fracțiune din această regiune, poporul Nahua fiind acum cel mai numeros grup indigen.
La nord și în estul regiunii există zone plate. La sud sunt dealuri de nisip calcificat. Bazaltul din vechile curgeri de lavă pătrunde în principal roca sedimentară din vest și apare cu eroziunea eoliană și a apei. Zonele montane mai înalte din vest au adesea vârfuri înalte în forme capricioase, cu pante abrupte și opt râuri care curg rapid.
Majoritatea acestor râuri se varsă în cele din urmă fie în râul Pánuco, fie în râul Cazones, zona aparținând bazinelor râurilor Pánuco, Tuxpan și Cazones, toate acestea se varsă în Golful Mexic. Râurile sunt limpezi în culori albastru turcoaz, curg pe râpe adânci sau canioane și formează cascade. Cel mai înalt dintre acestea este Tamul, care are 300 de metri lățime și 105 de metri înălțime.
O cascadă importantă este Tamasopo la Nacimiento del Río Huichihuayán (Sursa râului Huichihuayán) lângă satul cu același nume, unde apa iese din munți, formând bazine suficient de mari pentru înot. Deoarece o mare parte din stânci sunt erodate, zonele montane sunt pline de peșteri și alte deschideri subterane.
Cea mai cunoscută dintre acestea este Sótano de las Golondrinas – Peștera Rândunelelor, chiar la nord de Xilitla. Este renumită pentru numărul mare de păsări vinci și papagali.
La Huasteca este una dintre cele mai diverse regiuni din Mexic, cu peste 2.000 de specii de plante. Ea este dominată în cea mai mare parte de pădurea tropicală, dintre care unele sunt încă semivirgine, cu un climat cald umed, cu unele zone de pădure de pin și stejar la cele mai înalte altitudini și tufișuri și pajiști aride în câteva zone izolate.
Pădurile tropicale au specii precum capoc, cedru, abanos și multe altele, cu palmierii mai des întâlniți doar pe coasta. În statul Veracruz, care este situat spre capătul de nord, de la râul Cazones până la râul Tamesí, zona este subdivizată în două regiuni: Huasteca Alta și Huasteca Baja. Relieful său este plat și dealuri joase și climatul său tropical. Este irigat de mai multe râuri și lagune, printre care se remarcă râul Tuxpan și Laguna Tamiahua; Cel mai important oraș al Huasteca Veracruzana este orașul și portul Tuxpan.
Unul dintre cele mai importante situri arheologice ale sale este castelul Teayo. Huasteca Veracruz este cea mai extinsă din teritoriu și renumită pentru varietatea mâncărurilor sale, care, pe lângă cele tradiționale din întreaga regiune, cum ar fi Zacahuil (un tamal mare de porumb rupt) este completată cu pește și fructe de mare tipice regiunii.
Cea mai frumoasă zonă de vizitat rămâne Huasteca Potosina.
Ea este binecuvântată cu geografie și topografie unică, ceea ce înseamnă că există o abundență de cascade de toate formele și dimensiunile.
În timp ce cascadele sunt principala atracție, există și peșteri de explorat, păsări exotice de identificat și o grădină suprarealistă perfectă pentru visarea cu ochii deschisi.
Cascadele au culoarea atât de albastră strălucitoare, încât lasă orice privitor, mut de uimire.
Zona este un loc uimitor pentru a ieși în natură. Acolo unde sunt cascade, există și râuri, peșteri, canioane, junglă luxuriantă și faună sălbatică. Să fii martor la contrastele apei albastre azurii și pădurii tropicale de un verde bogat, e ca si cum te afli într-un basm. Și înotul în piscine naturale din canioanele adânci, doar cu sunetele naturii în jurul tău, este un adevărat moment de relaxare.
Cascada El Aguacate pare o „picătură” uimitoare de 70 de metri ce se prăbușește de pe o stâncă într-un canion vast de dedesubt, înainte de a se desprinde în câteva căderi mai mici pe parcurs. Urcușul până sus se face pe câteva sute de scări ce duc în canion, unde se poate admira toată zona, de pe o serie de pasarele și platforme de observație. Această cascadă este una dintre cele mai îndepărtate, situată la jumătatea distanței dintre Ciudad Valles și El Naranjo.
Cascada de Minas Viejas îți taie răsuflarea prin frumusețea ei. Două căderi de apă coboară în cascadă de la peste 50 de metri înălțime într-o piscină enormă de un albastru strălucitor. Piscina principală se varsă în piscine mai mici. Acest loc era cu adevărat magic și pare ireal, datorită culorii de un albastru vibrant al apei, în contrast cu vegetația luxuriantă de un verde viu, care îmbracă marginile canionului. Cascadas de Minas Viejas este situat la doar o jumătate de oră de El Naranjo.
Cascada El Meco este situată chiar în amonte de Cascada El Salto. Are o cădere abruptă și este formată pe etaje, înainte de a coborî aproape 40 de metri în râul El Salto. Cascadas El Meco este una dintre cascadele mai dificil de vizitat, pentru că e la limita foarte abruptă a canionului.
Cascada de Micos este cea mai aventuroasă și plină de senzații tari dintre toate cascadele din Huasteca Potosina. Ocupând o secțiune de un kilometru a râului Micos, Cascadas de Micos este de fapt, o serie de șapte cascade mici și bazine strălucitoare de un albastru lăptos. Pentru pasionații plini de adrenalină este o adevărată aventură, în care se poate sări din fiecare cascadă pe cele șapte căderi. Cascada este mai apropiate de Ciudad Valles.
Puente de Dios, care se traduce prin Podul lui Dumnezeu, este puțin diferit de celelalte cascade Huasteca Potosina. Principala atracție aici este piscina mare din interiorul unei caverne. O cascadă mică, dar puternică, urlă în piscina uriașă în stil cenot, la peste 20 de metri adâncime, umplută cu apă albastră sclipitoare. Dincolo de zidul apei se deschide o peșteră prin care se poate înota, ieșirea fiind de cealaltă a râului. Puente de Dios este foarte aproape de orașul Tamasopo.
Cazând de la peste 100 de metri înălțime și formând o perdea de apă de până la 300 de metri lățime în timpul sezonului ploios, Cascada de Tamul este cea mai impresionantă dintre toate cascadele Huasteca Potosina. Ceea ce o face mai specială este nivelul de dificultate pentru a ajunge la această priveliște spectaculoasă. Asta doar, vâslind cu o barcă lancha în amonte. Pentru că, doar puțini temerari s-au aventurat până sus. Cascada de Tamul este destul de îndepărtată și se află la aproximativ 1 oră de Aquismon și Ciudad Valles.
Pe lângă cascadele deosebit de frumoase, Huasteca Potosina are mai multe grădini mistice în pădurea tropicală. Cunoscute și sub numele de „Las Pozas” – Grădinile Suprarealiste Edward James – sunt grădini cu o sculptură unică în acest fel, situate chiar în afara orașului Xilitla.
Fără a intra în istoria completă, aceste grădini au fost create de Edward James (a fost un poet născut în Marea Britanie, care a avut o copilărie complicată și nefericită). James avea o pasiune pentru stilul suprarealist de artă și gândire, iar Las Pozas a fost realizarea și expresia viselor sale.
Grădinile sunt amplasate într-o pădure tropicală luxuriantă și au atât caracteristici naturale, cât și create de om. Un element cheie al grădinilor este abundența plantelor naturale, cascadele și colecția de orhidee.
Dar ceea ce este cel mai impresionant și atrage vizitatori din toată lumea, sunt sculpturile și arta suprarealistă. Scările care duc spre cer, ușile spre nicăieri și sculpturile ornamentate și detaliate de flori și animale create în acest loc, ce pare ciudat și minunat.
Undeva, în acest paradis minunat, La Huasteca face pod peste timp, împingând curiozitatea, uimirea și dorința de călătorie, în inima huastecilor care au trăit și trăiesc pe acest tărâm magic.
