”Nu am plecat niciodată, ci numai m-am ridicat deasupra Mihăilenilor, la o înălțime destul de mare ca să pot îmbrățișa Universul.” (Eugen Coșeriu)
Eugen Coșeriu, născut la 27 iulie 1921 în comuna Mihăileni, România, astăzi în Republica Moldova, a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai culturii române. Lingvist, filosof, scriitor, traducător și fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud, Eugen Coșeriu, o personalitate a lingvisticii mondiale, spunea că pentru români devenise: ”o armă, și eu înțeleg că este datoria mea să servesc ca armă și ca simbol a acestui nefericit popor.”
În 1939, student la Facultatea de Litere și de Filosofie a Universității din Iași, Eugen Coșeriu câștigă o bursă de studii în Italia, unde va susține două doctorate, în 1944 la Universitatea din Roma „La Sapienza” , un doctorat în litere, iar în 1949 și în filozofie, la Universitatea din Milano. După terminarea studiilor, în 1951, a fost numit director al Institutului de Lingvistică din Montevideo, în Uruguay, acolo unde va întemeia Școala de Lingvistică, predând cursuri și în Argentina, Peru, Spagna sau Franța. În 1963 este numit profesor de lingvistică romanică la Universitatea din Tubingen, Germania. Intrat în istorie ca fondator al lingvisticii integrale, Coșeriu abordează problemele-cheie referitoare la sociolingvistică, semiotică, teoria și practica traducerii, istoria limbilor, fonologie, lexicologie, etnolingvistică etc. Datorită meritelor sale extraordinare în cercetarea limbajului uman, profesorul Eugen Coșeriu, cel care scria și vorbea în 11 limbi, a fost supranumit „Geniul din Germania” sau „Gigantul de la Tubingen”. A fost Doctor Honoris Causa al mai multor universități din lume și membru de onoare al Societății de Lingvistică Paris și al celei din America, cât și al Cercului Lingvistic de la Praga.
Opera științifică a lui Eugen Coșeriu cuprinde peste 50 de volume și sute de articole în mai multe limbi: română, franceză, italiană, germană, spaniolă, engleză. Profesorul Coșeriu, pornind de la lingvistica lui Saussure, privind dicotomia langue-parole, pune accentul pe realitatea vorbirii, aducând în prim plan raportul dintre ființa umană și limba pe care omul a creat-o. Astfel se modifică modul de a înțelege limba nu doar ca langue, domeniu al memoriei, ci ca sistem, diferit de principiul saussurian, cu o mulțime de posibilități, având ca rezultat realizări infinite în interpretare funcționării limbii ca sistem-normă-vorbire. Astfel s-a putut demonstra importanța rolului limbii pentru ființa umană în garantarea condiției de ființă liberă, datorită creativității.
Eugen Coșeriu a elaborat 5 principii lingvistice în vasta sa operă: principiul obiectivității, principiul umanismului, principiul tradiției, principiul antidogmatismului și principiul utilității publice.
Astăzi, societatea are mare nevoie Eugen Coșeriu ca model, care prin opera sa continuă să ne spună: să nu încetați niciodată să vă puneți întrebări și să aveți îndoieli. Cunoașterea vă trimite dincolo de logică, unde veți putea vedea invizibilul.
