Prezentată la Mercato di Traiano – Musei dei Fori Imperiali din Roma pentru un an de zile, instalația „Columna mutãtio – LA SPIRALE” a artistei Luminița Țăranu face referință la „mutația” de semnificație care se petrece în decursul istoriei, considerând opera ca pe un profund omagiu adus memoriei acelui trecut retrăit în prezent, în dialogul dintre valoarea istorică, artistică și arheologică a Columnei lui Traian și lumea noastră contemporană.
Am rugat pe celebra artistă, pluri-premiată și polivalentă, să ne acorde un interviu și… am fost pus în fața unei splendide doamne cu o disponibilitate uimitoare, oferindu-ne un amplu interviu cu detalii despre opera artistică și nu doar atât. Jovială, spontană, sinceră, cu acel bun simț specific bănățenilor și oamenilor cu o înaltă evoluție spirituală, Luminița Țăranu se prezintă pur și simplu: …aveți în rândurile care urmează opinia de la lansare semnată de Dl. Mihai Stan, apoi, fotografii primite de la Luminița Țăranu și, desigur, înregistrările audio preluate de la Radio Vocativ, unde a fost pus în undă repete ori.
Luminița Țăranu a fost premiată la ”Gala 100” – Pe 22 iunie 2018, la sediul Academiei di Romania din Roma, cel de-al treilea eveniment din Gala Centenarului organizat de Ministerul Românilor de Pretutindeni, pentru a evidenția românii de succes care reprezintă țara noastră în lume. Și în cadrul evenimentului de la Roma, alături de comunitatea românească din Italia a fost prezentă și Natalia Elena Intotero, ministrul Românilor de Pretutindeni.
Luminita Tăranu – date biografice: ”artist plastic polivalent, s-a născut la Lugoj în 27 iunie 1960, a absolvit Academia Națională de Arte Frumoase „N. Grigorescu” din Bucureşti în 1985, la clasa Prof. Octav Grigorescu. S-a afirmat în România printre cei mai buni și activi desenatori și gravori din anii ’80. În 1987 a obținut Bursa Uniunii Artistilor Plastici din România pentru desen si gravură. Din 1987 trăiește si lucrează în Italia, la Monte Porzio Catone, în apropiere de Roma. În Italia a obținut titlul echivalent al diplomei de absolvire a Academiei de Artă, titlu ce i-a fost recunoscut de Academia de Arte Frumoase din Bologna în 1993. A participat la mai multe expoziții din țară ܈și străinătate. Lucrările sale se află în colecțiile unor importante muzee italiene si în România.”
Iată audio, interviu realizat de Valeriu Barbu:
partea a doua:
”Artista a vrut să ia ca referință izvoarele de la care s-a inspirat Apolodor din Damasc, proiectând Columna ca o lungă ”panglică” din marmură cu basoreliefuri ”înfășurată” în jurul unui fus: itineraria picta, volumina și picturile triumfale. Considerând dinamica sa conceptuală, artista a interpretat aspectele compoziționale esențiale: gestualitatea mișcării ”în spirală” a frizei, continuum-ul, policromia originară, diversele chei de lectură, creând o lucrare de maximă sinteză structurală și reprezentațională, dezlegată și golită de materie, redusă la pura geometrie. Opera are o impostație orizontală, aluzie la descoperirea arheologică ca obiect de muzeu, metaforă a conceptului prin care istoria se scurge pe orizontală.
În vreme ce coloana în spirală istoriată povestește o istorie adevărată care are un început și un sfârșit, ”Columna mutãtio – La Spirale” este un fragment fără început și fără sfârșit, în care timpul nu este delimitat, ci curge la nesfârșit. Instalația este o spirală realizată în întregime din aluminiu și este alcătuită dintr-o fâșie care este ținută în formă de o structură tubulară calandrată cu rază variabilă. A fost proiectată în raport de proporție de 1 la 3 cu Columna și cele 7 spire sunt torsionate forțat, ca și cum ar fi înfășurate pe un ipotetic fus. Pentru ”fizicitatea” operei artista s-a inspirat din mulajele Columnei: raportul dintre ”greutatea” monumentului și ”ușurința” operei sale este informal. Alternarea spațiilor deschise dintre spire generează acea fuziune optică între materia vizibilă și cea invizibilă exprimată în raport armonic.
Instalația artistei are două fețe: fața internă și cea externă a Spiralei. Pe fața internă artista a dorit să aducă un omagiu poporului Dac, introducând simbolurile culturii, spiritualității predacice, unele legate de tema morții, transmise prin timp. Totul este cuprins în reprezentarea sintetică prin intermediul scriiturii apropiate caracterului lapidar roman, dominată de alburi colorate cu vibrații de aur, pe mai multe straturi de culoare. Inscripția aurită ”Decebalus per Scorilo” – Decebal fiul lui Scorilo – evocă bogăția dacilor. Simbolurile sunt redate în negru, inserate ritmic și ritualic. Contrastul între scriiturile cu dominantă cromatică luminoasă și desenele simbolice negre evocă sensul dramei, dar în mod conținut și reflexiv, cu nuanțe de bucurie, sentiment tipic dacilor înaintea înfruntării sacrificiului.
Partea externă are un impact cromatic intens care evocă forța vieții într-o ”lume în culori”. Prin intermediul desenului, artista a ales și interpretat anumite reprezentări în marmură, transformându-le în simboluri care, repetate, au căpătat valoare iconică. Desenele se referă la lumea romană, ca impulsuri de memorie, într-un spațiu deschis traversat de scriituri compuse din cuvinte latine, cu referire directă la povestirea de pe friză. Simbolurile, icoanele și scriiturile sunt instrumente ale evocării personale a artistei pentru a construi o nouă istorie care nu contrazice, nici nu reproduce, ci se alătură operei originale într-o altă optică liberă și imaginativă. În modernitatea artei romane artista a găsit răspunsuri estetice și compoziționale. Unele desene interpretează figuri statuare ale Romei antice, imagini simbolice umanizate și legate între ele, unde corpul uman nu este inspirat direct de anatomie, ci de corpul uman ”operă de artă”. Scriiturile care se stratifică, împletind siluete colorate, devin imagini care tind să se extindă în spațiul extern. O secvență ritmică de imagini interpretative unite într-un parcurs fluid, într-o progresie de continuitate deschisă.” MIHAI STAN – INSTITUTUL ROMÂN DE CULTURĂ ȘI CERCETARE UMANISTICĂ DE LA VENEȚIA
