NIG: După ce am citit mai tot ce am putut găsi pe internet despre Nora Iuga, am descoperit o femeie fascinantă și adorabilă. Un OM Bun într-o lume în care lista oamenilor buni se subțiază. Nu vă temeți de singurătate deși frica de singurătate este una dintre marile frici. Poate pentru că cel care scrie nu este niciodată singur. Dar de ce vă temeți, doamnă Iuga?
Nora Iuga: De la primul semnal erotic pe care mi l-a dat trupul meu la începutul pubertății, aveam 11 ani, am simțit o plăcere năprasnică la propria mea atingere – semăna cu ceva de dincolo de viață. Am cunoscut frica prin plăcere. Acum frica mea se face tot mai mică. Dispariția fricii e cea mai mare pierdere! De aceea mi-o înlocuiesc cu voluptatea singurătății.
NIG: Stăteam zilele trecute într-un hotel, în pat, dis-de-dimineață și citeam despre Nora. E greu de explicat, dar am simțit cum inima mi se rotunjește.Vi s-au pus atât de multe întrebări. Nu vă rezumați la răspunsuri plictisite de două vorbe. Construiți un fel de relație cu cel care vă pune întrebările. Sunteți un om extrem de deschis, nu vă temeți de cuvinte. Cu cât dăruiți mai mult cu atât primiți mai mult. Am tot citit… Oamenii vă iubesc, Doamnă. Și știu că dragostea aceasta trece dincolo de poezie. Mulți poeți prefera cochilia, femeile de 88 de ani, de cele mai multe ori, preferă ușile închise. De unde această deschidere?
Nora Iuga : Sigur bătrânii, cei de 88 de ani, se retrag ca melcii în cochilie. Singurătatea e patul lor, în care își consumă orgiile imaginare… dar asta e fața nocturnă. Bătrânii se hrănesc ca urșii din ce au acumulat pentru hibernare și când se trezesc în orbitoarea lumină a soarelui își deschid larg ușile și își regăsesc pentru o clipă frica aceea produsă de marea plăcere! Eu nu fac decât să-mi repet rolul cât mai convingător. Am vrut să mă fac actriță. De aceea știu că frica e înainte de ridicarea cortinei. Pe urmă toate replicile sunt la fel.
NIG: E greu să vă întreb ceva ce nu ați mai fost întrebată. Citesc răspunsuri și văd două femei pășind alături. Două Nore într-una. Nora femeie și Nora poetă, Nora tânără și Nora mai puțin tânără… Același zâmbet, aceleași unghii roșii deși, în ultima vreme, ați ales să renunțați la ele, aceeași țigară, aceeași atitudine, aceeași dorință de a avea bărbați înalți și germani în viață până la 100 de ani. Traversati distanța dintre cele două Nore cu grație și umor. Poate pentru că e foarte scurtă. Când o să îmbătrâniți, Doamnă?
Nora Iuga: Când n-o să mai văd în ochii unui bărbat licărirea dorinței pe care încă i-o aprinde obrăznicia deșteaptă a creierului meu. 
Ion Caramiru, Nora Iuga & unul dintre bărbații și înalți și germani, Președintele Klaus Iohannis
NIG: Inițial am vrut să intitulez această discuție „Nimic despre Poezie”. Dar nu se poate. Dintre cei de astăzi vă plac Komartin, Dosa. L-am citit pe Claudiu. Aveți gusturi grozave.
Vorbiți-mi despre Albert Denn.
Nora Iuga: Oh, Albert Denn! Când m-a acostat la metrou prima dată, spunându-mi că mi-a citit La sexagenaria y el joven, și s-a prezentat cu un nume german… mi-a stârnit imediat atenția. Simt o atracție specială pentru germani și pentru iberici… au o forță donquijotescă, se pot lupta pentru o himeră, au caracter și o mândrie pe care știu s-o disimuleze. De fapt, Albert m-a cucerit prin naturalețea cu care mi-a vorbit, nu era crispat de prea mult respect sau din cauza diferenței uriașe de vârstă. N-am remarcat c-ar fi frumos, ceea ce remarcă toate femeile. Mie mi-a plăcut că m-a tratat ca și când am fi fost de-o vârstă. M-am și văzut Ninon de l’Enclos și pe el, nepotul meu. Nu vă spun povestea asta care a stârnit vâlvă pe vremea Regelui-Soare în saloanele Parisului. Dar Albert Denn a devenit cel mai bun prieten al meu după ce i-am citit poezia care îl distinge de ostentația obscenității și a visceralității din literatura tinerilor poeți români. Albert e un „instrumentist” care folosește surdina. El pare un romantic care se spovedește după perdea cum fac păcătoșii în bisericile catolice, e un poet îndrăgostit care are perversitatea de a-și prelungi așteptarea. Voluptățile poeziei lui își au cabina și întreaga recuzită în creier. De aceea unii îl găsesc poate, prea cerebral, prea abscons, prea comprimat pentru totala lipsă de rafinament a poeților actuali, prea filtrat, da, iată, un termen care i se potrivește mănușă. Cred că s-a născut artist din creștet până în tălpi – să fie o întâmplare că volumul lui de debut se intitulează „Îmi pipăi cu frică tălpile”? Cred că este un mare histrion introvertit, un raționalist foarte lucid, dublat de un romantic modern, împingându-și sentimentele într-o tăcere care sugerează infinit mi mult decât declarațiile sforăitoare. Toată poezia lui e un cântec fără cuvinte ca și vocea cu care își interpretează melodiile proprii în engleză… da, da, băiatul ăsta româno-spaniol, nepotul meu „înfiat”, mă va purta mai departe în opera lui.
Nora Iuga & Albert Denn
NIG: Valoare și succesul sunt de multe ori două lucruri străine unul altuia. Dumneavoastră le aveți pe amândouă.
Dar: „ – (…) La toate lecturile mele publice sălile devin neîncăpătoare ca brațele mele încărcate de flori… dar numele nu mi-l găsesc în istoriile literaturii române și nici în cartea de aur a laureaților marelui premiu Mihai Eminescu de la Botoșani. Probabil că la 88 de ani mai am în față timp destul de așteptat și, mai ales, resurse infinite de viață(Nora Iuga)…”
Cum spuneam, vi s-au pus sute de întrebări. Există vreo întrebare care nu vi s-a pus dar ați fi dorit să vi se pună, doamnă Iuga?
Nora Iuga: Pe vremuri rula un film cu un nume care ți se înfigea în creier ca o căpușă Când e marți, e Belgia, dacă aș vrea să-l adaptez la persoana mea aș spune: Când e Nora, e erotism, fiindcă toate întrebările care mi se pun abordează subiectul ăsta, niciodată absența lui. De aceea singura întrebare care nu mi s-a pus până acum a fost: ce se întâmplă când vă treziți într-o dimineață și când vreți să vă îmbrăcați nu vă mai găsiți erotismul? Ei bine, chiar dacă voi uita unde mi l-am pus când m-am culcat, o să îmi amintesc totuși că nu l-am scos niciodată de pe mine pentru că erotismul e o lenjerie pe care dacă ți-o tot îmbraci și ți-o dezbraci devine o obișnuință ca spălatul pe dinți, dar dacă tot te gândești cum o să fie când și tot amâni, nopțile tale vor păstra voluptatea neatinsă si frica… dar frica aceea de la început s-a dus. Nu știu dacă e cazul să mai apelez la Serviciul obiectelor pierdute sau să aștept?
Nora Iuga este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană “Neuer Weg” și “Volk und Kultur” (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor “Gellu Naum”) în perioada 1999 – 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002.
Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie și nu și-a făcut niciodată o meserie din scris.
La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar[2], în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din “Girafa albastră”, o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial.
În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009–15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). Au mai obținut această bursă, de-a lungul timpului, scriitori precum: Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Gellu Naum, Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș.
Președintele României, Klaus Iohannis, i-a conferit, la 17 ianuarie 2017, Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Comandor, „în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră pusă în slujba promovării limbii și culturii literare românești, pentru dăruirea și talentul cu care s-a implicat în promovarea imaginii României în lume”[3].
Opere publicate
Volume de poezie
Vina nu e a mea – Editura Pentru Literatură, 1968
Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970
Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978
Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980
Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982; Editura Vinea, 2000 (Antologie – Ediții definitive)
Piața Cerului, Editura Cartea Românească, 1986
Cîntece, Editura Cartea Românească, 1989
Dactilografa de noapte, Colecția “Scriitorii Bucureștiului”, 1996; ediția a doua, Editura Casa de Pariuri literare, 2010
Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998; ediția a doua, Editura Casa de Pariuri literare, 2010
Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998; Gefährliche Launen, Klett-Cotta, 2007. Traducere în germană de Ernest Wichner. Postfața realizată de Mircea Cărtărescu.
Autobuzul cu cocoșați, Editura Vinea, 2001; ediția a doua, Editura CHARMIDES, 2010; Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner. Nora Iuga afirmǎ cǎ aceastǎ traducere “a trecut, din pǎcate, absolut neobservatǎ de cǎtre presa din România”.
Fetița cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005
Petrecere la Montrouge, Editura Cartea Românească, 2012
Câinele ud e o salcie, Editura Cartea Românească, 2013
Ascultă cum plâng parantezele, Editura Polirom, 2016
Alături cu drumul, Editura Casa de pariuri literare, 2018
Volume de proză
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993
Sexagenara și tânărul, Editura Albatros, 2000; Editura Polirom, 2004, 2012
Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001
Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003, 2016
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007
Šestdesetletnica in mladenič („Sexagenara și tînărul”), Editura Beletrina, 2009 – Slovenia
Sexagenara și tânărul în curs de apariție în Bulgaria la Editura Paradox Publishing Group, în Franța la Editura Atelier de l’Agneaux.
Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrșitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria.
Harald și luna verde Editura Polirom, 2014
Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009, 2015
Berlinul meu e un monolog, Editura Cartea Românească, 2010
Blogstory, Editura Casa de pariuri literare, 2011
Traduceri selective
De-a lungul anilor, scriitoarea Nora Iuga a făcut numeroase traduceri în limba română:
Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, Editura Polirom, 2003
Aglaja Veteranyi, Raftul cu ultimele suflări, Editura Polirom, 2003
August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, Editura Univers, 1979
Barbara Bronnen, Povara, Editura Univers, 1987
Christian Haller, Muzica înghițită, Editura Polirom, 2004
Christian Haller, Vremurile mai bune, Editura Polirom, 2008
Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, Editura Humanitas, 2001
Eginald Schlattner, Mănușile roșii, Editura Humanitas, 2005
Elfriede Jelinek, Pianista, Editura Poliom, 2004
Ernest Wichner, Singularul norilor, Editura Fundației Culturale Române, 2003
Ernst Jünger, Eumeswil, Editura Univers, 2000
Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume, Editura EST, 2005
Gershom Scholem, Cabala și simbolistica ei, Editura Humanitas, 1996
Günter Grass, Toba de tinichea, Editura Univers, 1997
Hans Joachim Schädlich, Om vedea ce-o mai fi / Atunci cînd totul e prea tîrziu, Editura Daos, 2004
Herma Kennel, Jogging cu securitatea: rezistența tânarului Radu Filipescu; trad. de Nora Iuga și Ana Blandiana; Universal Dalsi, 1998
Herta Müller, Animalul inimii, Editura Univers, 1997
Herta Müller, Este sau nu este Ion, Editura Vinea, 2006
Herta Müller, În coc locuiește o damă, Editura Polirom, 2005
Herta Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Editura Univers, 1995
Jan Koneffke, O iubire la Tibru, Editura Humanitas, 2007
Joachim Wittstock, Dumbrava morilor, Editura Institutul Cultural Român, 2007
Knut Hamsun, Ultimul capitol, Editura Univers, 1983
Michael Ende, Punci cu porunci, Editura Arthur, 2014
Michael Ende & Iordan Chimet, Împreună cu Elli în Imaginaria; cuv. înainte: Mircea Horia Simionescu ; Editura Univers, 1999
Oskar Pastior, 33 de poeme cu Petrarca, Editura Fundației Culturale Române, 2000
Paul Celan, Trandafirul nimănui, Editura EST, 2007
Paul Celan, Zăbrele ale limbii. Roza nimănui, Editura EST, 2009
Rolf Bossert, Stau pe treptele vântului. Poeme alese 1972 – 1985, Editura Institutul Cultural Român, 2008
Ursula Michels-Wenz, Nietzsche pentru stresați, Editura Universal Dalsi, 2000
Wilhelm Hauff, Povestea Califului Barză, Editura Ion Creangă, 1984
Interviuri și antologii
Cartea cu bunici, coord. de Marius Chivu; Ed. Humanitas, 2007;
Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca; Ed. Cartier, 2009;
Conversația cu Nora Iuga de Gabriela Girmacea; Editura Tracus Arte, 2011;
Despre cum nu am ratat o literatură grozavă de Angela Baciu; Ed. Limes, 2014;
4 zile cu nora de Angela Baciu; Editura Charmides, 2015;
Nora Iuga 85, Editura Paralela 45, 2016;
Scriitori la poliție, coord. de Robert Șerban, Editura Polirom, 2016;
mai drăguț decît dostoievski, în dialog cu Angela Baciu, Editura Polirom, 2017;
Prezență în Antologii
“Testament – Antologie de Poezie Română Modernă – Ediție Bilingvă Engleză/Română” / “Testament – Anthology of Modern Romanian Verse – Bilingual Edition English/Romanian” (Daniel Ionita, Editura Minerva 2012). “Voor de prijs van mijn mond – Antologie de poezie română a ultimei jumătăți de secol” (Jan H. Mysjkin, Editura Poezie Centrum, Belgia, 2013).
Premii și distincții literare
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1980 pentru volumul de versuri Opinii despre durere
A obținut Premiul orașului Slobozia, 1993
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1994 pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom
Premiul Asociației de București, 1996
Premiul Uniunii Scriitorilor în 1998 pentru o traducere a romanului Die Blechtrommel (Toba de tinichea), de Günter Grass
Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000 pentru romanul Sexagenara și tânărul[5]
Premiul de excelență al revistei Poesis, Satu Mare, 2000
Premiul revistei Cuvântul, 2000
Premiul orașului Călărași, 2001
Premiul revistei Cuvântul în 2005 pentru poemul-roman Fetița cu o mie de riduri
I-a fost înmânat în 2007 Premiul Friedrich Gundolf de către Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung[4]. Distincția i-a fost oferită într-un cadru festiv, la Castelul Wörlitz. Premiul Friedrich Gundolf se acordă din anul 1964, printre câștigători numărându-se nume celebre, precum: Imre Kertész, Patrice Chereau, Konstantin Asadowski sau Giorgio Strehler.
Diploma „Una dintre cele mai frumoase cărți apărute în anul 2007 în Germania” pentru antologia de poezie Gefährliche Launen (Capricii periculoase), apărută la editura Klett-Cotta, 2007[6]. Traducerea în germană a antologiei îi aparține lui Ernest Wichner, iar postfața este semnată de Mircea Cărtărescu. De altfel, antologia s-a epuizat deja, editura germană urmînd să o reediteze.
Nora Iuga a fost distinsă cu Premiul “Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia la Gala “Observator Cultural” pentru anul 2014
Câștigătoarea Premiului ,,Cartea de poezie a anului 2016“ (conferit de Gala Tinerilor Scriitori) pentru volumul de poezii ,,Ascultă cum plâng parantezele“[8], apărut la Editura Cartea Românescă(sursa: Wikipedia.ro)
(Nuța Istrate Gangan/Florida)
