Românii din Italia, precum orice altă comunitate românească de oriunde în lume, s-au simțit, măcar pentru acest sfârșit de an, mai aproape de patria mamă, România, cu prilejul celui mai important eveniment istoric, Centenarul Marii Uniri de la 1918, 1 Decembrie, totodată și zi națională.
Nu a lipsit din niciun mare oraș italian spectacolul românesc, steagul și portul tradițional, muzica, dansul, bucatele tradiționale, speranța și mândria românilor.
La Roma au fost numeroase evenimente începând cu prima lună a toamnei, culminând cu Duminica de 2 Decembrie.
Primul mare eveniment organizat de români la Roma a fost ”România Centenar”, duminică 25 noiembrie, la Salaria Sport Village, sub sigla Federației Organizațiilor Românești din Italia. Eveniment memorabil de care s-a bucurat un public numeros, peste 1100 de români, atras de marile voci ale folclorului nostru: Arpeggio&Roua, Elena Merișoreanu, Elisabeta Turcu, Mioara Velicu, Ion Crețeanu, Octavian Mândruță, nelipsind pasionata noastră Elena Agapi. La această sărbătoare fiind premiată excelența în literatură, Gala Premiilor Turnirului Literar Cenaclul de la Roma, ediția întâi.
Duminica de 2 Decembrie a fost apogeul manifestărilor: la Teatro Atlantico, la Auditorium Serafico, la Palacavicchi, un maraton al spectacolelor unde comunitatea românească a participat împărțindu-se pe secvențe, nemaiștiind la care să fie prezentă, deoarece la cel puțin două dintre acestea, primele, au fost aduse din România personalități îndrăgite, artiști valoroși.
Asociațiile românești din Roma care au făcut pentru decenii o tradiție din organizarea de spectacole de sfârșit de an, de data aceasta au fost, paradoxal, mai dezbinate ca oricând.
Să organizezi trei spectacole în același oraș, aceeași zi, toate cu artiști buni pe care românii ar fi vrut să-i vadă laolaltă, este un semn de egoism păgubos și de dezbinare dar și de totală lipsă de respect față de cei cărora se pretinde că le este destinat spectacolul, românii.
Reprezentanții diplomației românești în Italia au încercat să dea o notă pozitivă acestui avânt dezbinător al unor prea orgolioși președinți de asociații, lăudând publicul și îndemnându-l la unitate, că deh, de aia celebrăm Marea Unire. Cu toate acestea, ambasadorul României în Italia, George Bologan, ”a ales” la care dintre evenimente să participe și la care nu, sub scuza importantelor trebi diplomatice, deși este vizibilă tendința de a nu avea niciun angajament de serviciu când este vorba de ”un prieten” de-al dânsului, și ”foarte ocupat” când este vorba de restul comunității, la acesta din urmă trimițându-și subalternii… Fapt care poate fi un semn evident de dezbinare venit chiar din partea ambasadorului, ca și cum doar unii (pe care criterii?) ar merita prezența domniei sale, alții nu!… Bine că ambasadorii sunt schimbați frecvent, mai ales atunci când se constată că nu știu să gestioneze chestiunile delicate și se lasă avântați de simpatii personale!…
Comunitatea, cu vremea, află căile spre buna împăcare, dincolo de curentele politice subtil plasate de câte un ambasador mai nechibzuit într-ale diplomației în sânul propriului neam!… ”Apa trece, pietrele rămân”.
Una cu alta, dincolo de orice cârcotire, absolut toate evenimentele realizate de către români sunt demne de respect, deoarece la acestea au participat truditori, organizatori și oaspeți artiști și mai ales publicul foarte dornic de a fi împreună, ceea ce arată că noi românii nu suntem chiar atât de dezbinați cât și-ar dori unii politicieni sau …ambasadori…
Românii sunt cel mai minunat popor din lume și în sufletul acestui popor ard veșnic phoenicși… după fiecare eveniment își iau zborul spre o nouă etapă de bucurii, încercări, muncă, aspirații…
Anul acesta comunitatea românească mi s-a părut mai unită decât în alți ani și mai exigentă… Rămâne să-și dea seama de asta și orgolioșii președinți de asociații cărora le este imperios necesar, în viitorul apropiat, să găsească un drum spre împăcare și buna colaborare. Să nu uite faptul că reprezintă doar membrii asociațiilor lor, adesea un număr neînsemnat, nicidecum întreaga comunitate… Să nu uite că ei, fără comunitate, nu înseamnă mai mult decât ceea ce este fiecare prin profesiunea, caracterul, personalitatea și credința lui!…
Închei cu o notă corectă: Felicitări românilor dornici să fie împreună dincolo de orice vrajbă… Dorul și respectul față de țară a învins dar a și dat o lecție unora! Felicitări tuturor celor care au organizat evenimente dedicate României și românilor.
Mulțumirile sunt doar Bunului Dumnezeu și Patriei Mamă.
Să nu uităm esențialul: celebrarea Marii Uniri, la centenar sau nu, are rolul de a cinsti jertfa neamului, de a ne învăța o lecție a unității noastre cotidiene… de a ne învăța faptul că generațiile viitoare ne vor cere o țară… țara lor, România.
